Blog Laura Ciuhu

Daca, in plan social, Noaptea Anului Nou reprezinta trecerea dintre ani, in plan personal, ea marcheaza puntea intre dezamagirile din bilantul anului trecut si sperantele pe care le incredintam anului care abia incepe; este momentul care ne pune fata-n fata cu noi insine, cu dorintele si indoielile noastre.
Si toti – fara exceptie in randul efemeridelor ganditoare – mai mult sau mai putin constienti, mai mult sau mai putin manifest, ne propunem sa nu mai repetam greselile trecutului, in timp ce ne luam angajamente care ne-ar putea conduce la indeplinirea dorintelor inca in stand by. Luam, deci, decizii pe baza carora ne schitam planurile care ne-ar ajuta sa inlaturam confuzia legata de ceea ce ne dorim cu adevarat; adoptam, intr-un cuvant (neologism, evident), rezolutii.
Nu-i nimic nou: exercitiul stabilirii de obiective il deprindem de mici si il exersam in permanenta; este legat de nevoile autentice, reale si nu de ocazii calendaristice; este modalitatea noastra de a raspunde prin diferite alegeri oportunitatilor ivite in fiecare moment al propriei existente.
Inceputul de an, insa, are o incarcatura simbolica: de purificare (inainte de a patrunde pe o portiune de drum nealterata inca de reziduurile amare ale esecurilor); un drum pe care speranta unei noi extrageri la loteria vietii renaste. Simbolismul acesta are darul de a ne conferi o senzatie de optimism, intretinuta – bineinteles, printre altele – si de efuziunea creata de atmosfera sarbatorilor de iarna, care ne indeamna sa fim mai buni; si nu doar cu cei din jurul nostru, dar si cu noi insine; si, mai ales, in raport cu noi insine. Sau, altfel spus, sa ne stabilim noi standarde prin ridicarea propriei stachete, intr-un proces continuu de auto-depasire. Este un indemn la a ne acorda noi sanse, in NOUL AN.
Si chiar daca ritmul nostru personal nu corespunde cu cel calendaristic, momentul inceputului de an ne induce senzatia de nou inceput, cu impact asupra felului in care abordam planurile personale; pentru ca totul sta sub semnul schimbarii, al trecerii spre ceva nou, al evolutiei. Un moment in care indemnul pentru a reusi este suficient sa-ti doresti! pare mai realist decat oricand. Dar reusita nu survine chiar atat de simplu ci, mai degraba, tine de o planificare riguroasa a unor pasi foarte concreti. Tocmai de aceea, este nevoie de rezolutii.
Iar pentru a nu cadea in pacatul teoriei, voi enumera si cateva proceduri practice pe care le-am desprins din explicatiile economistilor comportamentali privind intelegerea felului in care reusim sa ne respectam promisiunile (cu deosebire fata de propria persoana). Acest proces poate fi influentat prin unele instrumente motivationale care combina o serie de factori sociali, cognitivi si emotionali.
Eu am ales cateva actiuni la indemana oricui doreste sa bifeze mai multe reusite in bilantul anului pe care abia il incepem:
1. Lista: intocmeste o lista cu rezolutii pentru noul an!... adica nu cu simple idei sau dorinte, ci cu decizii, hotarari ferme! De ce este importanta o astfel de lista?!... Prin stabilirea de obiective ne cream sentimentul ca ne controlam viata, careia ii oferim – si in acest fel – un sens. Este raspunsul nostru la incertitudinile cu care ne este presarata existenta, reactia fiintei rationale la pietrificarea in irationalitatea inactiunii; un raspuns prin care nu ne lasam la mana sortii – imprevizibila si, deci, incerta. Iar primul pas in aceasta directie il constituie organizarea logica a actiunilor, intr-o cronologie coerenta.
Totusi, este nevoie de o precizare: fii sigur ca fiecare rezolutie inscrisa pe lista este ceea ce iti doresti cu adevarat (fiindu-ti de absoluta necesitate, pe termen scurt, sau cu impact asupra viitorului tau, pe termen lung); altfel, are toate sansele sa nu fie indeplinita si, in loc de satisfactie, sa-ti provoace deziluzie; mai mult chiar, senzatie de neputinta, ceea ce te-ar conduce la descurajare.
2. Scrie... pentru ca scripta manent…! Si iata de ce ar trebui sa o faci:
a) pentru ranforsarea vointei tale in vederea indeplinirii obiectivelor propuse;
b) simpla vizualizare cu ochii mintii nu este de ajuns; prin detalierea etapelor necesare a fi parcurse, transformi scopurile propuse in actiuni concrete, vizibile (nu raman doar niste teluri utopice);
c) in plus, ai posibilitatea sa apelezi la scripta oricand doresti sa-ti improspatezi memoria, ceea ce te ajuta sa pastrezi raportul actiune-rezolutie, in timp ce-ti mentine viziunea generala care ar trebui sa te ghideze pe parcursul noului an;
d) scrie de ce vrei sa faci o anumita schimbare, respectiv abordarea sau atitudinea noua pe care ti-ai propus-o: iti justifica si intareste convingerea ca nu este un simplu moft;
e) scrie cum va fi dupa aceea: astfel realizezi o proiectie care-ti satisface in avanpremiera dorinta de auto-depasire;
f) scrie-ti chiar si o scrisoare… te ajuta sa-ti clarifici mintea (ca si cum ai fi obligat sa-ti expui in fata unei audiente lucrarea de licenta);
g) transforma-ti sperantele si dorintele in obiective specifice, masurabile, realizabile, relevante si delimitate in timp; iar REGULA DE AUR este: sa fie enuntate pozitiv!
h) stabileste-ti termene pentru evaluari periodice: te ajuta sa ramai focalizat (revazand si reevaluand detalii importante, care altfel ar putea sa-ti scape si sa afecteze rezultatul final). In plus, de cele mai multe ori, practica impune ajustari ale termenilor initiali; facute in timp util, acestea deblocheaza parcursul si deschid noi usi;
i) noteaza si scoate in evidenta chiar si cele mai mici realizari: ai nevoie de impulsuri care sa te tina in priza.
3. Extrovertire: nu tine doar pentru tine!... deoarece – de cele mai multe ori – unele schimbari, dar chiar si ce si cum gandesti ori actionezi ii intereseaza si pe cei din jurul tau (mai ales daca sunt afectati, direct sau indirect, intr-o masura mai mare sau mai mica). De asemenea, cei cu care interactionezi – si care ar putea contribui la finalizarea rezolutiilor tale – au posibilitatea de a te intelege si, astfel, de a-si ajusta abordarile care vin in intampinarea dorintelor tale.
Pe de alta parte, noi ne corectam comportamentul social, precum si mentalitatile si deprinderile asociate acestuia, doar prin feedbackul primit de la cei din jurul nostru. Din aceasta perspectiva, avantajul impartasirii planurilor tale celor apropiati este triplu:
a) cand iti faci publice rezolutiile este ca si cand ti-ai da cuvantul, iar aceasta te va face sa nu mai poti da inapoi; dupa cum stim cu totii, perceptia de onorabilitate in business – de foarte multe ori – face diferenta;
b) cei carora le impartasesti aspiratiile tale iti vor oferi, in schimbul increderii acordate, incurajarea lor; iar pe drumul de transformare a sperantelor in realitati ai nevoie de un astfel de sprijin;
c) nu vei mai fi doar tu cu tine insuti, cand slabiciunile te-ar indemna sa mai lasi de la tine: prin expunerea in public a rezolutiilor adoptate pentru noul an, orgoliul iti este pus in joc si nu-ti va permite sa nu te ridici la inaltimea asteptarilor celor care te privesc (si, poate, chiar s-au gandit sa te monitorizeze); iar cand este vorba si despre persoane care cred in tine, iar tu – la randul tau – le apreciezi parerile, efectul este de mare impact.
In aceeasi idee, cand vine vorba despre psihicul uman, factorii de influenta nu pot fi separati foarte clar ci, mai degraba, se vorbeste despre combinatii de astfel de agenti. Astfel, orgoliul interactioneaza cu si reactioneaza la factorul de perceptie materiala (cum ar fi motivarea financiara).
Puteti aplica un procedeu extrem de simplu si eficient, rezultat din experimentul elaborat de catre profesorul Karlan, Yale University. Cercetatorul a plecat de la observarea si analizarea comportamentului uman in legatura cu economisirea, respectiv cheltuirea banilor. Avand in vedere materialismul care influenteaza actiunile umane, el a aplicat pe un segment tinta de populatie urmatorul mod de actiune: in timp ce economisirea era recompensata, cheltuirea se penaliza. Concluzia a fost deosebit de relevanta: daca procentul de raspuns pozitiv la penalizare era destul de scazut, el a sarit de 70% cand a fost dublat de recompensa.
Procedand in mod asemanator, poti supune rezolutiile tale aceluiasi tratament: te recompensezi pentru succes si te penalizezi pentru esec. Daca-ti adaugi si o recompensa finala pentru fiecare etapa parcursa (cand atingi un mini-obiectiv), devii din ce in ce mai increzator in fortele proprii, capatand noi energii in urmarirea scopurilor propuse. In plus, imagineaza-ti ce distractiv este daca la fiecare pas reusit pui o suma intr-un cont, iar la final constati ca ai acumulat suficienti bani sa-ti oferi cea mai bine meritata vacanta, intr-un loc minunat, la care ai visat de multe ori… dar pentru care nu te indurai sa „rupi” din bugetele alocate problemelor curente!?
In functie de cat de timid esti, mai poti adauga un procedeu: iti poti face cunoscute rezolutiile pe site-ul companiei (intr-o rubrica special creata), pe blogul personal sau pe o retea de socializare. Efectele sunt cu mult mai intense, iar eficienta procedeului in realizarea celor propuse este cu mult superioara celui in care tu centrezi si tot tu dai cu capul (adica tu actionezi si tot tu te evaluezi); este vorba despre o judecata publica, venita dinspre cei carora le expui planurile tale si care – chiar daca este ceva mai aspra – este (de regula) obiectiva, reprezentand o privire din afara; in plus, acest barometru extern te si recompenseaza pe masura realizarilor.
In fine, cred ca ar trebui sa privim si la premisele necesare pentru cele mai bune rezolutii. Ei bine, cea mai profitabila este sa ne acceptam pe noi insine asa cum suntem: cu realism (chiar daca, uneori, avem nevoie si de ingaduinta), cu intelepciune si cu multa iubire. De ce este important?... Deoarece ar trebui – mai intai – sa te cunosti pentru a fi sigur ce trebuie schimbat!
Cum s-ar traduce acest sfat?... sa te vezi asa cum esti si, dupa ce te descoperi, sa te imprietenesti cu persoana pe care ai descoperit-o, acceptand-o cu tot cu faptele si trecutul ei. O astfel de abordare ar fi in consens cu intelepciunea unei vechi zicale orientale: Impaca-te cu trecutul tau pentru a nu-ti trai prezentul in mod jalnic si pentru a nu-ti ruina viitorul.
Deci, acorda-ti si un timp pentru meditatie, pentru o analiza introspectiva dublata de singurul dialog sincer pe care ti-l poti permite (fara presiunea ipocriziei impuse de cutumele sociale); stai de vorba cu tine insuti, folosindu-ti acel ochi interior cu care sa-ti scrutezi partea nevazuta si nemanifesta a sinelui propriu; incearca sa separi ce ai vrut de ce ai putut. Este o activitate pe care o poti desfasura oricand, oriunde, dar mai ales acum, inainte de a trece la intocmirea listei cu rezolutii care – pentru a fi si benefice – trebuie, neaparat, sa fie nu doar reale, dar si realiste.
Cu alte cuvinte, pentru ca in urmatorul bilant sa inregistrezi cat mai multe succese, ar trebui sa-ti asezi rezolutiile pe fundatia oferita de granita imperceptibila care delimiteaza a vrea de a putea.

Articol publicat in Business Woman Magazine - februarie 2014.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Luni, 06 Ianuarie 2014 15:44

Bilant, dar nu doar contabilitate…

Motto: Fii mereu in razboi cu viciile tale,
in pace cu vecinii si fa tot ce poti ca
fiecare Nou An sa te gaseasca
UN OM MAI BUN!

(B. Franklin)

Bilant… un cuvant arid, sec, deloc imbietor… la prima vedere; si asta pentru ca, de cele mai multe ori, pentru cei mai multi, acesta aduce cu sine nemultumiri. De cele mai multe ori, asteptarile de la inceputul anului care tocmai se incheie – toate avand ca origine visele, aspiratiile, dorintele noastre de o viata – nu corespund cu poza de finis rezultata din acest exercitiu de sfarsit de an.
Si totusi, utilitatea bilantului pentru cei care ajung la constientizarea necesitatii unor astfel de momente este nepretuita si – as adauga – de neinlaturat din activitatea mentala a oricarei fiinte rationale, superioare. Pentru ca, daca fiintele inferioare nu cunosc notiunile de analiza si sinteza a experientelor (mintea lor neputand opera logic, ci doar prin reflexe neconditionate), noi ne putem analiza experientele si extrage anumite invataminte utile in viitor.
Bineinteles, asa cum sugereaza si proverbul desteptul invata din greselile altora, folosim concluziile acestor analize in mod diferit; dar suntem diferiti si prin frecventa cu care consideram necesara extragerea unor astfel de lectii. Si, pentru ca viata noastra a fost tot mai mult contaminata de spiritul mercantilist, am imprumutat chiar si pentru aceste operatiuni comportamentale termenul contabilicesc bilant. De fapt, din chiar proverbul amintit, rezulta ca suntem (sau ar trebui sa fim) intr-o permanenta scoala: Scoala Vietii, singura scoala in care recapitularea periodica nu este impusa de vreun profesor, ci doar de constientizarea ca intelepciunea nu este un dar exclusiv al simplei inaintari in varsta, ci o recompensa pentru efortul permanent al celor silitori, cei preocupati (stresati chiar, in sensul pozitiv) de propria lor evolutie.
Evident ca, la sfarsit de an – cand pana si gesturile traditionale de a face cadouri si-au pierdut din incarcatura sentimentala si se masoara, din ce in ce mai mult, prin volumul si valoarea acestora –, mintea ne zboara automat catre socoteli, eventual, un bilant. Dar eu v-as propune nu unul materialicesc, insensibil, ci unul al implinirilor in plan personal; o revedere cu ochii mintii care sa ne ajute la auto-evaluarea celei mai valoroase cresteri, de care depinde – in ultima instanta – toate celelalte realizari. Iar un argument major in sprijinul propunerii mele este faptul ca lucrurile pe care refuzi sa le confrunti stau in calea altor lucruri, blocandu-ti astfel viata. Desigur ca, pentru cei care si-au insusit deja practica periodica, poate chiar zilnica, a unor scurte analize (un fel de balanta, daca tot suntem la bilant), rezultatul finalului de an nu va reprezenta o surpriza prea mare.
Totusi, indiferent ce ne releva revederea faptelor noastre de peste an si cat de multumiti suntem de rezultatul acestui exercitiu, el este unul extrem de util si dintr-un alt punct de vedere: pentru ca, dincolo de functia lui contabiliceasca, un bilant – in general, dar cu atat mai mult intr-un moment incarcat de simbolistica sfarsitului de an – ne ajuta sa ne trasam proiectiile viitoarelor actiuni extrase din penumbrele subconstientului. Conform unor pareri in psihoterapeutica, a ne revedea si analiza realizarile, respectiv esecurile, stabilindu-ne totodata noi obiective, indiferent de momentul in care alegem sa facem asta, ne mentine in contact cu noi insine, cu dorintele si nevoile noastre.
Dincolo insa de pragmatismul beneficiilor materiale, cuantificabile, eu as considera drept cea mai benefica o abordare filozofica a momentului: un bilant al realizarilor in planul dezvoltarii personale, a carei crestere este produsa, spre deosebire de cea in plan material, si – sau, mai ales – de esecuri. De ce consider importanta o astfel de analiza? Pentru ca ea ne demonstreaza propriile limite; mai mult chiar, are un efect de aducere cu picioarele pe pamant, punandu-ne limitele in contrast cu dorintele, nevoile, visele, planurile noastre si obligandu-ne sa le recalibram pe cele din urma. Cu alte cuvinte, sa ajungem la intelepciunea bunicilor nostri care spuneau intinde-te cat iti este plapuma! cand ne avantam in tot felul de planuri. Nu stiu cati dintre noi ne putem infrana pornirile nerealiste, dar sigur cei care o vor face nu vor avea prea multe dezamagiri cand ne vom intalni pentru recapitularea urmatoare.
Si iarasi imi vine in minte intelepciunea unui sfat primit de la o fosta profesoara: cea mai sigura metoda pentru a nu avea deziluzii este sa nu-ti faci iluzii! Iata de ce, mai important decat satisfactia unor cifre – cu o volatilitate relativa –, ar fi sa folosim acest moment pentru inca o etapa in propria auto-cunoastere, printr-o auto-evaluare cat mai realista. Si aceasta tocmai pentru ca, in Noul An, sa avem parte de cat mai multe satisfactii in urma unei auto-evaluari corecte a propriilor noastre limite, deoarece necunoasterea propriilor limite reprezinta sursa nefericirii!
Iar daca la loc de frunte printre proiectele noastre se va regasi cel legat de dezvoltarea propriei persoane, vom avea garantia ca la urmatorul bilant surprizele neplacute vor fi mai putine.
Va urez tuturor in NOUL AN: Sa fiti mai buni!!!

Articol publicat in Business Woman Magazine - decembrie 2013.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Luni, 18 Noiembrie 2013 19:14

Esti LIDER?... sau (doar) "SEF"?!

Incerc o dihotomie care ar putea parea oarecum fortata, daca nu chiar redundanta, intrucat in acceptiunea populara a fi sef inseamna a conduce; adica – printr-o preluare mot a mot ceva mai recenta din engleza – si a fi lider… sau viceversa.
Exista, insa, din ce in ce mai multi intreprinzatori care au realizat ca abordarea diferita a celor doua posturi – nu doar prin prisma mentalitatii, dar si a modului de actiune si a pozitionarii in relatiile cu ceilalti – se materializeaza in practica printr-o enorma diferenta, rezultatele fiind o consecinta logica a acestei abordari.
In ce consta diferenta esentiala intre postura de sef si cea de lider? Cea dintai este conferita de o functie oficiala, impusa si indusa in constiinta subordonatilor printr-o ierarhie prestabilita; cea de-a doua este una morala, oferita in mod tacit celui perceput de catre cei care-l inconjoara drept posesor al unor repere morale superioare, absolut indispensabile convietuirii lor. Cea dintai este la vedere, palpabila si uman magulitoare, dar tocmai de aceea, inselatoare; pentru ca este temporara, intamplatoare si impusa de o vointa exterioara grupului sau organizatiei pe care respectivul ar trebui sa o conduca. Cea de-a doua nu este vizibila si nici simbolizata de vreun anumit scaun ori de insemne exterioare, dar deloc intamplatoare deoarece este acceptata de bunavoie, prin propria noastra judecata asupra unor merite personale ale celui pe care il consideram superior noua; este una castigata si nu primita cadou (prin subiectivismul unui superior ierarhic), liderul fiind puternic prin el insusi si nu prin autoritatea functiei in care a fost uns. Si nu in ultimul rand, in timp ce liderul priveste catre cei de jos cand isi formuleaza obiectivele si-si planifica actiunile, seful priveste in sus pentru inspiratie divina, fiind convins ca trebuie – inainte de toate – sa fie pe placul celui care l-a propulsat in pozitia respectiva.
In concluzie, seful este forma, in vreme ce liderul reprezinta fondul; iar fondul confera formei acea plus valoare fara de care seful ar ramane un simplu paznic cu megafon. Pozitia de conducere reprezinta un piedestal si, in acelasi timp, un amplificator al calitatilor personale. Astfel, reliefarea calitatilor pozitive ale unui adevarat lider aflat intr-o functie oficiala il va ridica, in aceeasi masura in care o amplificare a trasaturilor negative il va cobori pe unul care si-a dorit toata viata sa ajunga sef, dar a carui preocupare nu a fost sa-si dezvolte personalitatea, ci doar sa traga sfori.
In contextul relatiilor informale, liderul este o calauza liber acceptata, un conducator moral care isi castiga pozitia prin respectul pe care-l impune celor din jur; tocmai aceste caracteristici confera posturii de lider durabilitate. Desi seful se bucura de autoritatea oficiala, el va esua in cazul in care nu-si va dubla aceasta autoritate cu una morala, obtinuta prin si bazata pe respectul celor pe care-i comanda; indiferent cat de impresionanta ar fi pozitia detinuta, sfarsitul va fi acelasi.
Orice echipa, orice grup, organizatie sau comunitate se lasa conduse de bunavoie de un lider, increderea celor care-l urmeaza izvorand in mod logic din respectul pe care acestia i-l poarta; cu alte cuvinte, liderul nu are nevoie de o ierarhie organizationala care sa-l impuna de sus in jos, ci se bazeaza pe autoritatea emanata din principiile morale pe care le practica si pe care cei din jurul sau le percep drept faruri calauzitoare. Prin contrast, seful incearca sa se impuna prin inflexibilitate si, eventual – neintelegand de ce subordonatii lui nu inteleg ce vrea el – prin masuri coercitive; drept urmare, pozitia lui este fragila, iar rezultatele cu mult sub potentialul existent in resursele umane aflate la dispozitia sa.
Din particularitatile specifice fiecarei posturi mentionate mai sus rezulta si respectivele diferente in stilul de conducere: seful se teme sa delege atributiuni, avand sentimentul ca fara ochiul sau vigilent lucrurile nu se pot rezolva. Prin contrast, liderul raspunde cu incredere la incredere si deleaga responsabilitati. In timp ce primul ramane captiv si se afunda in tot mai multe detalii, cel de-al doilea are timpul si orizontul necesare implicarii in noi activitati; in consecinta, organizatia pe care o conduce va continua sa se dezvolte.
In plus, prin delegare si o atenta monitorizare – pentru a se asigura ca acest mod de actiune se propaga pana la nivelurile cele mai de jos – liderul stimuleaza si intareste baza organizatiei; pentru ca, fara sustinerea unei baze puternice, nici un lider nu are taria necesara indeplinirii proiectelor propuse, oricat de dotat ar fi ori s-ar considera a fi.
Si nu in ultimul rand, acordandu-le incredere celor pe care-i conduce, liderul realizeaza cateva lucruri esentiale:
1. mobilizare prin stimulare;
2. intarirea sentimentului de apartenenta; acesta materializandu-se – in final – prin loialitate crescuta, deci stabilitate si continuitate a organizatiei;
3. responsabilizare, care contribuie la sentimentul de solidaritate; iar acest impreuna la bine si la rau reprezinta fundatia unei organizatii puternice.
Privit in oglinda, unui business i se aplica exact aceleasi principii, cu singura diferenta ca intreprinzatorul care se considera sef inlocuieste autoritatea oficiala care l-ar fi impus intr-o alta organizatie cu puterea sa financiara in propria afacere; suportul exterior cu unul interior, la propria dispozitie. Aceasta rocada nu schimba cu nimic sensul si, mai ales, rezultatul ecuatiei: intreprinzatorul care gandeste si actioneaza in postura de sef – convins si ca beneficiaza de libertate de actiune maxima, nelimitata de vreun sef ierarhic – va esua, in timp ce un lider adevarat se va bucura de succes.
Celor care nu au facut-o de teama sa nu esueze, dar si celor care au incercat si n-au reusit, le pun la dispozitie cateva expresii cu care sa deschida sufletul oamenilor al caror lider doresc sa fie:
1. Te rog, …
2. Multumesc!
3. Am gresit, …
4. Iarta-ma!!!
5. Spune-mi, cum mi-as putea repara greseala?!...
6. …pentru ca invat de la oricine, orice, oricand!!!

Transformarea si progresul unui grup reprezinta apanajul liderului, nu al sefului.
Tu ce-ti doresti sa fii?...

Articol publicat in Business Woman Magazine - noiembrie 2013.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Miercuri, 06 Noiembrie 2013 15:45

O noua provocare: emisiunea By Lara

Noul meu proiect a prins viata! Este vorba despre emisiunea TV By Lara, a carei prima editie a fost difuzata duminica, 3 noiembrie. Invitata speciala a fost celebra realizatoare TV Andreea Marin, care a acceptat sa ne spuna povestea succesului sau.
Va invit sa urmariti saptamanal aceasta noua emisiune, pe canalul eSTRADA TV, unde va fi difuzata in fiecare duminica, de la ora 17.00. De fiecare data voi avea ca invitat in studio un om de succes, o personalitate deosebita, de valoare, din diferite domenii profesionale. Asa cum am mai spus, doresc ca, si prin aceasta initiativa, sa-i ajut mai ales pe tineri sa-si gaseasca modele de calitate care sa-i inspire cu adevarat in viata lor profesionala viitoare.
Noul canal eSTRADA TV este transmis prin retelele RCS&RDS (analoga si digitala), Romtelecom si Ines. Daca nu reusiti sa vedeti emisiunea atunci cand este difuzata, veti putea gasi inregistrarea fiecarei editii pe site-ul dedicat, www.bylara.ro.

Dim lights




Miercuri, 16 Octombrie 2013 14:50

Reteta succesului in afaceri: Echilibrul

Asemenea organismului uman, in care – pentru a functiona armonios – interiorul, in interactiunea sa cu mediul, se adapteaza in permanenta la conditiile exterioare, organismul unei afaceri trebuie creat, dezvoltat si condus asigurandu-i-se un metabolism functional in interior, in concordanta cu dinamica mediului de afaceri exterior.
De ce aceasta paralela hiperbolizanta prin umanizarea unei notiuni atat de aride precum cea de afacere? Pentru ca, pe cei neimplicati in astfel de proiecte, cuvantul afacere ii duce cu gandul imediat – si doar – la bani. In realitate, este vorba despre OAMENI! Din pacate, o parte insemnata a celor din lumea afacerilor este orbita de catre flash-ul banilor. Si tocmai aceasta deosebire de perceptie care dicteaza atitudinea si, in final, actiunea, imparte oamenii de afaceri in ultima instanta – cea a practicii care decide rezultatul – in loosers si winners.
Deci, in ce consta echilibrul in managementul unei afaceri? Simplu: in a pune pe picior de egalitate oamenii din interior cu cei din exterior, adica pe cei care creeaza si intretin afacerea cu cei carora li se adreseaza aceasta. Sau, in termeni tehnici, focalizarea managementului asupra eforturilor dedicate angajatilor (Employee Service) sa fie cel putin egala cu cea dedicata clientilor (Customer Service); ba, chiar mai mult, prima sa fie prioritara!
Care este logica unei astfel de abordari? Este pe cat de simpla pe atat de greu de adoptat, mai ales in aceasta epoca in care BANUL s-a infipt in constiinta oamenilor, devenind noua religie a post-modernismului. Regretabil si, uneori, chiar tragic, multi oameni de afaceri realizeaza eroarea acestei rataciri pe propria lor piele, prin ratarea afacerii la care s-au inhamat cu avant si optimism.
Daca in plan relational, liantul care tine impreuna cuplul format din doua persoane are la baza un sentiment oarecare, nici relatia dintre angajat si companie nu face exceptie de la aceasta regula; iar aceasta, in ciuda faptului ca nu este vorba despre persoane. Iar explicatia este foarte simpla: o companie nu este si nici nu se rezuma la o simpla cladire, ci un organism viu, prin chiar fiintele care o populeaza. Orice antreprenor trebuie sa fie convins ca in fiecare angajat trebuie dezvoltat sentimentul apartenentei la acel grup in care-si gaseste implinirea profesionala; de aici se naste loialitatea, liantul care tine impreuna afacerea si angajatii (in cazul in care Employee Service functioneaza). Prin analogie, Customer Service urmareste fidelizarea clientilor printr-o stimulare/exploatarea intereselor/nevoilor acestora.
Din aceasta dubla orientare a eforturilor care converg inspre rentabilizarea afacerii rezulta si specificul abilitatilor necesare omului de afaceri: in planul relatiei cu angajatii sai, adica in asigurarea unui Employee Service functional, antreprenorul are nevoie de o psihologie a comportamentului individual, dublata de empatie si excelenta comunicare; in relatia cu clientii sai, este suficienta o scanare a nevoilor induse acestora prin diverse tehnici de marketing si asigurarea departamentului Customer Service cu profesionisti gata sa le satisfaca aceste nevoi.
In relatiile de cuplu circula o zicala, mai mult sau mai putin acceptata de catre barbati, dar a carei intelepciune isi are radacinile in experienta de generatii: femeia te ridica, femeia te coboara…; parafrazand, am putea zice si noi, din pozitia de antreprenori – fara sa gresim – oamenii te-nalta si tot ei te doboara… Si, repet, vorbind prioritar despre angajati versus clienti, cercul benefic – nu unul vicios – incepe si se inchide intotdeauna cu primii: investim in angajatii nostri si avem grija de ei pentru ca ei, la randul lor, au grija de clientii nostri care, in final, au grija de afacerea noastra, cumparand-ne produsele si serviciile! Ei bine, care ar fi invatamantul practic extras din aceasta axioma dictata de logica naturii umane in combinatie cu realitatea specifica lumii afacerilor ?
Este vorba despre pozitionarea mentala, de abordarea conceptuala a afacerii reflectata in managementul resurselor pe care le investim in afacerea noastra. Si aceasta se concretizeaza in echilibrul pe care trebuie sa-l realizam in bugetul alocat nu doar initierii afacerii, dar si pe tot parcursul dezvoltarii acesteia. Din pacate, rolul determinant al conceptului de Employee Service in ecuatia Angajator-Angajat-Client nu capata un sens precis in mintea celor mai multi antreprenori decat cand afacerea lor incepe sa-si piarda clientela, ca urmare a calitatii scazute a produselor sau serviciilor, cauzata la randul ei de lipsa de motivare a angajatilor nemultumiti.
Desi pare evident, unii antreprenori minimalizeaza, sau chiar nu realizeaza, ca munca angajatilor slab pregatiti, neprofesionisti este contraproductiva; pentru remedierea acestei deficiente si prevenirea unor consecinte pe masura, nu avem decat doua optiuni: prima, cooptam profesionisti, incercand sa-i grefam in organismul afacerii noastre prin adaptarea la specificul ei; a doua, cooptam amatori si ii crestem. Ambele presupun investitii in resursa umana, fiecare cu riscurile ei.
In ambele variante este vorba despre acelasi Employee Service; si nu vorbim despre partea vizibila (salarii, prime, asigurari, bonusuri etc.), ci despre procedurile si modalitatile pe care le folosim pentru a ridica nivelul calitativ al angajatilor nostri; si, in plus, grija fata de nevoile lor personale. Este vorba despre un proces transformational, de durata uneori, dar care – in ultima instanta – se reflecta in profitabilitatea afacerii noastre.
Discutam despre Employee Service ca despre o reala necesitate pentru orice fel de afacere. Si, totusi, exista antreprenori care cred ca, mai intai, trebuie sa astepte sa apara profitul pentru a-si permite sa puna in aplicare strategiile de Employee Service; asa ca, mizeaza pe cealalta componenta a afacerii: Customer Service. Dar, numai zambetul larg al angajatilor din acest departament nu aduce, el singur, castigul; orice amator poate zambi atractiv, dar – conform unui principiu din matematica aplicat si in cazul nostru – zambetul este necesar, dar nu si suficient; este nevoie de un profesionist de calitate care sa transfere ca plus valoare propria sa calitate serviciilor oferite clientilor.
In acest sens, zambetul – destul de rar in Romania – trebuie insotit de unele reguli de baza de care trebuie tinut cont pentru ca eforturile de Customer Service sa se converteasca in rezultate pozitive: anticiparea nevoilor grupului de clienti tinta; luarea deciziilor in mod rapid si eficient pentru remedierea erorilor de comunicare; rezolvarea prompta a neintelegerilor, disputelor, plangerilor, nemultumirilor, care se ivesc in mod inerent; asistenta personalizata pentru clienti si potentiali clienti (produsele si serviciile fiind orientate spre satisfacerea cerintelor acestora si – in final – croite dupa tiparul nevoile lor).
Si sa nu uitam niciodata: PROFITUL apare doar cand angajatii muncesc constant la nivel maxim de performanta, fara derapaje, iar fluctuatiile de personal in companie sunt minime.
In concluzie, reteta succesului unei afaceri consta in echilibrul obtinut din orientarea catre in afara (printr-un Customer Service dedicat fidelizarii), avand in interior un spate solid (asigurat de un Employee Service generator de loialitate).
Urmati aceasta reteta cu rabdare si perseverenta si va prevad Afaceri Prospere!

Articol publicat in Business Woman Magazine - octombrie 2013.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.




Pagina 8 din 15
Te afli aici: >