Blog Laura Ciuhu

De ceva timp, se tot incearca sa se puna in practica ideea de a recruta si numi manageri straini in fruntea unitatilor economice unde statul este actionar majoritar.
Ideea nu este noua si ma duce cu gandul in istoria acestei greu incercate natii: in urma cu aproximativ 150 de ani – tot din lipsa de lideri– romanii isi cautau conducatorii prin strainataturi! Oare sa nu mai fi avansat noi de atunci? Ori sfaturile binevoitoare ale FMI si Bancii Mondiale (tot de pe acele meleaguri) au luat locul marilor sfetnici ai natiei?!
Este firesc sa ne intrebam daca penuria de lideri in segmentul managerial este rezultatul unei cauze obiective, cum ar fi lipsa materiei genetice autohtone, sau al uneia subiective, cum ar fi slaba educatie, in general, dar in special cea din domeniul antreprenorial.
Cunoastem antreprenori ori CEO de succes, oameni de cultura, constructori sau agricultori cu valoare incontestabila in randul breslei din care fac parte si care reprezinta nu doar repere profesionale, dar si morale. Experientele unora au devenit chiar modele de urmat; mai ales dupa ce – intr-un context social si economic nefavorabil – acestia au reusit sa obtina rezultate notabile.
Astfel de oameni, pe care ii admiram fara rezerve, isi impartasesc de multe ori gandurile si valorile dupa care se ghideaza pentru a incuraja si pe altii sa indrazneasca sa reuseasca. Intr-o masura ridicata, acestia transmit cam acelasi mesaj: succesul personal nu consta doar in acumulari materiale, iar asigurarea bunastarii si a confortului personal nu reprezinta decat un unghi din care poti privi acea poza; exista si alte aspecte care conteaza in viata unui lider, cum ar fi atentia acordata crearii si mentinerii unor relatii de calitate, echilibrul dintre munca si viata privata, preocuparea de a oferi ceva societatii.
Dar, raportat la marimea populatiei si, mai ales, la nevoile societatii actuale, aflate in transformare si dezvoltare, numarul acestor lideri autohtoni de succes este nesemnificativ; pe de alta parte, acest fel de imbold imagistic, teoretic, informativ este necesar, dar nu si suficient pentru ca noi conducatori sa apara.
Aparent, penuria de lideri dintr-o societate in tranzitie, cum este cea romaneasca, ar putea da credibilitate studiului din Marea Britanie care sustine ca unii oameni se nasc pentru a deveni lideri, iar acest talent le este inscris chiar in propriul ADN; astfel, unii au calitati innascute de lideri, altii – mai putin dotati, dar care ajung conjunctural in pozitii de conducere – fac deosebite eforturi pentru a se impune in fata celor pe care ii reprezinta sau ii conduc; iar in acest din urma caz, pozitia de conducator vine la pachet cu mai mult stres, dar si cu mai putina productivitate.
Potrivit respectivului studiu, cei aflati in fruntea unor grupuri de oameni – lideri politici, sportivi de mare valoare, finantisti, strategi militari sau conducatori de expeditii – poarta amprenta genetica a inaintasilor. Astfel, exista o secventa ADN in corpul uman care, daca este prezenta, tradeaza predispozitia catre sefie. Gena cu denumirea Rs4950, care se mosteneste din tata-n fiu, este specifica oamenilor care au capacitatea de a lua decizii rapide si sigure, asumandu-si responsabilitati si simtindu-se mai putin confortabil in postura de subaltern.
Cercetatorii britanici au ajuns la aceasta concluzie dupa ce au analizat mostre de ADN de la aproximativ 4.000 de persoane pe care le-au chestionat cu privire la cariera profesionala pe care acestea o deruleaza in prezent. In acest mod expertii au aflat ca indivizii care aveau succes in diferite activitati care necesita capacitati manageriale deosebite aveau prezenta in organism gena Rs4950.
Departe de mine de a-i suspecta pe britanici de manipulare intr-o societate bazata pe privilegii ereditare, cum este cea monarhica, dar o astfel de teorie apartine teoriei elitelor mostenite si nu create, minimalizand rolul muncii si instruirii. De ce, atunci, multe dintre celebritatile deja consacrate drept lideri in domeniile lor de activitate afirma, fara sa ezite, bazandu-se pe propria experienta ca: reteta succesului este 1% inspiratie si 99% transpiratie?!
Pana cand vom decide ca este cazul sa ne intoarcem la regimul in care doar familiile privilegiate aveau sansa sa-si propulseze odraslele in randul elitelor, cred ca ar trebui sa valorificam ceea ce Dumnezeu a oferit acestei natii; altfel, in acest context al globalizarii, Romania s-ar putea sa ramana la mana unor state care au impresia ca-si pot revendica rolul de familii privilegiate de la care Romania sa imprumute lideri.
Asadar, ce ar trebui sa facem?!... Pai, sa cautam experiente inspirationale, de-a lungul si de-a latul pamantului, in istoria moderna. America a fost dintotdeauna tara inventiilor, in timp ce Japonia a fost recunoscuta drept tara inovatiilor, micutul stat asiatic reusind sa se dezvolte ametitor in anii ’50 - ’80, in raport cu resursele de care dispunea. Un rol crucial l-a jucat spionajul la vedere: fructificarea experientei japonezilor trimisi sa lucreze in statele avansate. De ce statul roman n-ar fi in stare sa-si insuseasca experienta managerilor straini si sa inoveze, apoi, leadership-ul pe teritoriul si in folosul romanilor? De ce statul roman nu ar crea conditii pentru ca cei pe care acum ii exporta fortat sa fie tentati sa se intoarca, asa cum a facut modestul stat asiatic – cu mult mai sarac in resurse decat Romania – cu cei pe care i-a trimis sa fure tot ce putea fi preluat, inovat si aplicat in propria lor tara?
Raspunzand celor care sustin importul managerilor straini, le pot spune ca exista 3 dezavantaje majore care, insumate, vor produce o paguba uriasa Romaniei:
1. Pe termen scurt, costa mai mult;
2. Pe termen lung, ramanem dependenti de importul de creiere, in timp ce ale noastre migreaza inca din stadiul de potentiali lideri;
3. Si, poate cel mai grav, inocularea in constiinta publica a credintei ca o societate care a creat atatea valori de-a lungul secolelor se dovedeste neputincioasa intr-o epoca a post-industrializarii si globalizarii.
Asa cum explica un specialist in resurse umane si dezvoltare profesionala, cu experienta in marina, intr-o formatiune de lupta pe mare ceea ce conteaza sunt performantele celei mai slabe nave si nu cele ale navei amiral. Concluzia desprinsa dintr-o asemenea experienta este ca, pentru a creste performanta grupului in ansamblul sau, respectiv statul roman, trebuie sa investim in cel mai putin valorificat, dar si cel mai pretios capital, resursa umana.
In termeni de business, se traduce prin orientarea catre oamenii de la baza companiei si nu spre cei aflati pe trepte mai inalte ale ierarhiei. Doar asa actiunile liderului pot avea un impact major asupra performantei intregii echipe. Extinsa la nivelul comunitatii, se traduce prin investitii in zonele si segmentele neglijate, dar de unde pot rasari exact ce avem nevoie: conducatorii!
In acest context, ne-am putea referi si la modalitatile de dezvoltare a aptitudinilor in conducere; este cunoscut faptul ca una dintre principalele calitati ale unui lider ar fi aceea de a delega sarcinile la care se pricepe cel mai bine, pentru a avea timp sa se implice in activitati noi, de unde sa invete si unde sa aplice noi metode. Pentru a fi un bun conducator, pentru a lua cele mai bune decizii, trebuie sa performezi in domenii cat mai multe si mai diverse, pe care le deprinzi intr-un timp relativ scurt. Daca ramai blocat intr-o arie de expertiza, ai toate sansele sa esuezi.
Daca statul nu poate gestiona afaceri – nu doar pentru ca birocratia il impiedica sa fie un bun manager, dar si pentru ca nu este normal, intr-o democratie descentralizata, sa se amestece in toate domeniile – el poate, in schimb, stimula mediul antreprenorial ca pepiniera de lideri. In felul acesta isi asigura si rezerva de cadre pentru conducatorii din institutiile statului, care, la randul lor, creeaza conditii pentru dezvoltarea mediului de afaceri. Nu doar logica, ci si experienta altor societati democratice dezvoltate ne spune ca un antreprenor de succes, care a dovedit ca stie si poate sa obtina profit in conditii de competitie si de incertitudine ale pietei libere, cu siguranta poate fi un si mai bun conducator in structurile stabile, predictibile ale statului.
Pentru ca este aproape hilar, daca nu ar fi revoltator, sa vezi exact opusul: cum oameni care nu au fost in stare sa produca un surub sau cateva legume in gradinita din jurul casei intra in conducerea politica sau institutionala a statului cu pretentia de a crea prosperitate; este urmarea fireasca a unei mentalitati a sefiei, datorita careia multi vad – in orice pozitie de raspundere – incoronarea lor ca sefi, cu tot apanajul de avantaje vizibile si invizibile care le satisfac vanitatea gaunoasa. Prima si cea mai importanta conditie pentru a schimba in bine mersul lucrurilor este ca promovarea in pozitiile de conducere sa se faca pe baza de merite, de valoare personala si profesionala!
Asadar, raspunzand la intrebarea initiala, am putea concluziona ca responsabilitatea aparitiei de noi lideri valorosi revine in egala masura celor doua componente ale societatii: comunitatea formeaza conducatorii, dar statul este cel care poate si trebuie sa creeze premizele afirmarii acestora.
In Romania avem ambele componente; ne mai ramane doar sa le punem de acord.

Articol publicat in Business Woman Magazine - februarie 2015.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Joi, 18 Decembrie 2014 16:21

Poveste de sfarsit de noiembrie

Lumea in care traim are mai multe dimensiuni aspre, decat dorinta omeneasca de intelegere, blandete si caldura.
Este din ce in ce mai greu sa-ti gasesti un corespondent sufletesc, un prieten adevarat care sa-ti inteleaga starile, bucuriile, durerile…
Increderea in oameni a devenit o raritate si nu de putine ori o intreprindere riscanta, un act care odata infaptuit te poate face sa regreti indelung…
Traim intr-o lume nesigura, plina de oameni prefacuti, in care tradarea si cinismul sunt la ordinea zilei, in care omul de afaceri cinstit, micul intreprinzator este dispretuit si neglijat, in care politica a luat-o de mult intr-o directie eronata, in care politicianul nu mai are nicio teama de nimic, nici de
lege, nici de Dumnezeu…
Toate acestea sunt ganduri triste, pline de durere si de disperare langa fiinta fara grai, sufletul care ma iubeste nespus si neconditionat de 12 ani, cainele meu bland si inteligent, Max, care imi simte starile aproape omeneste, in fiecare seara si dimineata cand vin si cand plec.
Max, cainele meu, s-a imbolnavit grav si, dupa o suferinta lunga, indurata intr-o liniste aproape de demnitatea omeneasca, s-a stins…
Max al meu m-a parasit, lasandu-ma ingenunchiata de durere si dezorientata, dar in acelasi timp mult mai bogata emotional si poate mai inteleapta.
A venit in viata mea chiar la inceput de drum in aspra activitate de business, si a plecat in mod inexplicabil dupa 12 ani, acum cand am inceput sa urc, sa vad in departare, acum cand am inteles mult, chiar foarte mult despre ceea ce inseamna asa numitul succes si care sunt costurile lui...
Cei din jur te pot invidia cand vad ca ai bani, pot crede ca un antreprenor este un om fericit, implinit si puternic. Putini sunt aceia din jurul tau care pot realiza dimensiunea zbuciumului si zbaterilor tale, nelinistile si incordarile care te coplesesc aproape tot timpul, dar mai ales seara, cand te intorci acasa epuizat de grijile zilei care a trecut si a celor care vor veni. Ei nu au puterea sa inteleaga ca, pentru un om de afaceri atacat astazi din toate partile, a avea langa tine un prieten care te iubeste neconditionat este un suport inestimabil care-ti asigura acel echilibru indispensabil pentru a merge mai departe.
Astea sunt gandurile mele triste care ma napadesc in fiecare seara, cand, obosita si stoarsa sufleteste, ma intorc acasa si nu-l mai gasesc pe Max al meu, fiinta aceasta blanda si draga, care in felul ei necuvantator mi-a inteles si cele mai tainice ganduri, cele mai profunde dureri si dezamagiri.
A murit in bratele mele, la sfarsitul lui noiembrie, bland si linistit…
L-am ingrijit saptamani in sir, nu voia sa stea decat cu mine linistit. Pe toti ceilalti desi ii iubea nespus, ii provocau o stare de neliniste. Doar mana mea o suporta cu greu pe cap si pe frunte in ultimele zile. Ma astepta seara intins pe canapeaua lui, privind cu ochii lui umezi in ochii mei, cu ochii lui care nu intelegeau de ce i se intampla suferinta aceasta si care asteptau de la mine salvarea lui, asteptau de la mine totul. O, de-as fi putut sa-i dau putina viata de la mine, i-as fi dat. De-as fi putut sa-i dau sanatate de la mine, i-as fi asezat-o la picioare.
Max avea o constitutie de fier si se agata de viata cu indaratnicie si o dragoste de stapan incredibila, care l-a tinut in viata mult peste previziunile doctorilor. Il ingrijeam ca pe o fiinta omeneasca, asa cum ai ingriji un copil bolnav.
Acum cand ma intorc seara acasa dupa cate o zi teribila, dorul de Max creste in mine si lupt cu tristetea grea care ma inabusa.
Poate nu toti care vor citi aceste randuri ma vor intelege. Vor fi si unii care ma pot condamna, ca uite, in loc sa aiba grija de niste copii saraci, are grija sa-i creeze un confort unui animal. Imi asum inclusiv aceste critici…
Dar sunt sigura ca oricine a avut sau are un caine si-l iubeste, care il simte ca pe un prieten credincios ma va intelege pe deplin, va intelege fiecare gand al meu din aceste randuri.
Iar eu voi tanjii mult dupa Max al meu, dupa momentul cand facea un salt cand auzea cheia in usa, cand se uita la mine si intelegea instantaneu daca sunt bucuroasa ori trista, daca am avut succes in ziua aceea
sau daca am suferit si se pozitiona cu toata fiinta lui dupa starea mea…
Nu voi putea uita suferinta lui cand incerca din rasputeri sa fie la fel cum a fost, facand uriase eforturi din pieptul lui zbuciumat de suferinta…
Adio dragul meu Max. Te voi iubi mereu si te voi pastra in memorie, incepand cu acest sfarsit de noiembrie, ca atunci cand erai sanatos si jucaus.
In lumea afacerilor, in societatea de azi, a spune despre cineva ca este un caine fara inima este o mare nedreptate facuta patrupedului necuvantator. Daca ati sti si voi cat pretuieste un prieten fara cuvinte, langa tine, mereu…
Sarbatori fericite, dragii mei!

Articol publicat in Business Woman Magazine - decembrie 2014.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Pentru ca Omul face Banul – si nu invers –, Managementul Resurselor Umane reprezinta coordonata principala in orice afacere. Un intreprinzator care elaboreaza un nou tip de activitate in planul sau de afacere fara o riguroasa evaluare individuala si o strategie clara pentru toti oamenii cu care pleaca la drum are sanse minime de succes. Daca pentru bani si bunuri materiale exista acte contabile care ii evidentiaza, in partea nevazuta a relatiilor de munca nu exista un instrument echivalent, material, pentru masurarea si evidentierea perceptiei mediului de lucru, adica a contextului in care se produc banii; si fiecare insatisfactie ori nemultumire din sufletul oamenilor se aduna precum picaturile intr-un pahar care, intr-un final, da pe dinafara.
Un studiu Euro-Barometru din 2013 arata ca pe primele 2 locuri la satisfactia oferita de job se situeaza angajatii germani si danezi; dar nu datorita salariilor mari!?... ci – in primul rand, a MEDIULUI DE MUNCA PRIETENOS! Si tot Germania si Danemarca sunt pe primele locuri la productivitatea muncii; o coincidenta fericita nu doar in logica economica, ci si in cea a bunului-simt! Si tot legat de acest aspect, acelasi studiu arata ca fluiditatea fortei de munca reprezinta factorul cel mai perturbator al afacerilor, iar insatisfactia produsa de mediul de lucru este pe primul loc in lista de motive care conduc la decizia de schimbare a locului de munca.
Exista si o explicatie stiintifica a acestui fenomen: creierul celor multumiti de atmosfera de lucru elibereaza o cantitate mai mare de oxitocina (hormonul increderii si generozitatii); astfel, acesti lucratori vor capata incredere in liderii si in colegii lor, devenind mai intelegatori si mai generosi cand vine vorba de a trece cu vederea unele lipsuri sau neajunsuri din activitatea zilnica. Bineinteles, cu cat numarul lucratorilor care simt acest lucrueste mai ridicat, cu atat creste nivelul de confort general.
Cand parintele medicinei (Hipocrate) emitea celebra axioma: este mai usor sa previi decat sa vindeci, desigur se referea la organismul uman, ideea legandu-se de sanatatea unui corp viu. Dar o companie nu inseamna doar firma de la intrare ori sloganul ei publicitar; si ea este un organism viu, fiind compusa din oameni, iar interactiunea lor este intr-o dinamica greu de observat, dar vie si predispusa la imbolnavire. Cand noi, oamenii de afaceri, suntem furati de cifre si lasam aceasta interactiune la voia intamplarii, crezand ca totul se desfasoara dintr-o inertie a managementului –, factor material pe care, intr-adevar, avem grija sa-l organizam cu minutiozitate – riscam sa ne trezim cu surprize dintre cele mai neplacute si costisitoare, totodata. Asadar, am putea completa judecata antica a lui Hipocrate, nu doar prin prisma specificului economico-financiar al activitatilor noastre prezente, ci si al propriilor experiente: nu este doar mai usor sa previi, ci si mai ieftin!
Minimizarea riscului de a fi confruntati cu surprize in relatiile noastre cu angajatii sta in puterea noastra; iar aceasta presupune – daca ne intra in obisnuinta – lucruri nu foarte complicate, cum ar fi:
- deprinderea de a asculta povestea fiecarui angajat in parte;
- incurajarea criticilor deschise;
- oferirea de satisfactii fata de criticile primite;
- recunoasterea publica a meritelor si realizarilor individuale;
- incurajarea initiativelor, urmate de recompensarea lor pe masura;
- teambuilding-uri (iar aici imaginatia noastra are o arena de desfasurare nemarginita, in functie de cum simtim pulsul colectivului de lucru).
Tot in acest sens, se numara si unele neinsemnate si putin costisitoare masuri administrative – in plan material, deci – aparent fara un scop legat de eficienta, dar cu un impact important asupra perceptiei atmosferei de lucru, care, la randul ei, impacteaza productivitatea.
Un exemplu marunt: cati patroni – cand le omit de pe lista prioritatilor – s-au gandit in acest sens la inofensivele plante? Majoritatea celor care doteaza totusi locul de munca cu flori si verdeata o fac din motive estetice (uneori, cu parere de rau pentru banii consumati doar pentru a da bine), fara sa stie ca un astfel de mediu creste productivitatea cu pana la 15%!
Si totusi, oricat de atenti si prevenitori am fi, dinamica relatiilor interumane si natura bio-conflictuala ne depasesc; nu putem inlatura pe de-a-ntregul conflictele inter-organizationale si astfel, ar fi intelept sa apelam la ajutor de specialitate, cum ar fi medierea, un instrument tot mai prezent si in Romania.
Si spun ca un ajutor extern s-ar dovedi salvator pentru ca ignorarea efectelor invizibile si incalculabile ale stresului negativ – indus de starile de tensiune, neintelegerile cauzate de proasta comunicare, divergentele de opinii, dispute personale sau pe teme de serviciu etc. – asupra productivitatii este platita de catre manageri cu jobul lor, iar, in final, si de catre patroni, cu falimentul afacerii lor. Ne place sau nu, natura bio-instinctuala este imuabila si, din acest punct de vedere, inexorabila, jucand rolul determinant in tot ce intreprindem. Si totusi, daca in privinta constructiei individului nu putem face nimic – natura umana fiind un dat de neschimbat –, nu trebuie sa o lasam sa se manifeste la voia intamplarii.
In consecinta, putem utiliza instrumentul medierii, care patrunde si in Romania tot mai mult in ultimii ani. Mai nou, medierea se orienteaza catre managementul stresului, iar in cadrul acestuia exista chiar o abordare originala a stresului la locul de munca: exploatarea si transformarea acestor inevitabile stari de tensiune, dispute, conflicte in tot atatea oportunitati de a intari adeziunea angajatilor la obiectivele propuse, dar si loialitatea lor fata de companie prin repozitionarea tuturor de aceeasi parte a baricadei; mai mult chiar, prin anularea factorilor perturbatori si schimbarea polilor de tensiune (de la negativ la cel pozitiv) compania noastra poate inregistra, in final, un profit cuantificabil.
Pe scurt, sta in puterea noastra sa cream o atmosfera de munca placuta, atractiva, stimulatoare, in care angajatii lucreaza la parametrii de randament maxim; iar toate acestea se vor reflecta, in mod cuantificabil, in singurul indicator cu adevarat elocvent pentru orice afacere: PROFITUL.

Articol publicat in Business Woman Magazine - noiembrie 2014.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Desigur, sunt responsabila pentru bunul mers al afacerii mele, iar de abilitatile, interesul si efortul pe care le investesc in ea depinde cum si cat se va dezvolta.
Dar daca, pana acum, factorii interni erau cei care influentau negativ mersul afacerilor romanesti iata ca factorii externi tind sa-i eclipseze, trecand in prim-plan; si astfel, la conjunctura interna total neprietenoasa cu afacerile noastre, acestia par sa adauge una internationala chiar mai amenintatoare. Exact in momentul in care ne uitam in urma cu usurarea resimtita de faptul ca am trecut prin furtuna devastatoare a crizei economice, focarul mocnit al unui nou razboi rece pare a se fi reactivat, conducandu-ne cu gandul chiar inspre unul fierbinte.
Si daca, in criza economica, fiecare stat are o oarecare autonomie in managerierea efectelor resimtite in propria economie nationala – ceea ce s-a si intamplat, fiecare guvern luandu-si propriile masuri – in criza politica actuala, Romania este prinsa in clestele conjuncturii geo-politice. Spre deosebire de libertatea de actiune economica favorizata de stadiul tot mai accentuat al satului global, o tara nu se poate muta pe harta dupa cum si-ar dori locuitorii sau conducatorii ei; nu se poate deplasa intr-o zona mai putin agresiva, pentru a se feri din calea impactului iminent, cum se intampla cu economiile nationale care – exploatand oportunitati de moment – se pot revigora prin relocarea companiilor componente in diverse
puncte de pe Glob.
Pentru cei care mai aveau vreo indoiala ca economicul depinde de politic, rezolvarea situatiei actuale a Romaniei in regiune ar putea constitui o lectie de management politic cu repercusiuni directe, profunde si poate chiar de durata in evolutia economica a tarii.
Dar, ce putem face noi, oamenii de afaceri?!
La prima vedere, mai nimic; nimic alt - ceva decat sa asteptam. Si totusi, nu acum – cand calmul unei economii relativ stabile s-a dus – apar si oportunitati pentru un intreprinzator? O astfel de abordare s-ar putea baza mai mult pe trecut ori prezent si mai putin pe previziuni legate de o evolutie viitoare, care ar putea fi combatute drept hazardate.
Mai intai, ultimul sfert de secol a insemnat o orientare nu doar brusca, dar si totala a Romaniei inspre Vest; si cand spun aceasta trebuie sa ne imaginam pe cineva executand o pirueta de 180 de grade, care l-a adus cu fata catre Vest si spatele catre Est.
Dar Vestul?!... ce a facut Vestul? Pai, cam ce se vede abia acum, cand ar trebui sa reactioneze la agresiunea Rusiei: a sarit sa ocupe locul gol lasat de abandonarea relatiilor economice ale Romaniei in Est; si a reusit! Ba, chiar atat de bine incat si-au dat seama ca sunt cam legati de maini si de picioare, dupa cum remarca malitios un cotidian londonez important, patronat de un magnat Rus!? Si asta pentru ca – la schimb – capitalul rusesc a ocupat Vestul.
Nu stim ce se va intampla, pana cand Vestul isi va face socotelile si va decide cum sa faca sa piarda cat mai putin, dupa ce companiile sale s-au insurubat pentru a ne lua si noua locul in relatiile pe care le-am abandonat cu voiosie capitalista; se vorbeste despre o contra-ofensiva economica din Vest care sa previna o ofensiva militara ruseasca presupusa de un eventual razboi fierbinte si care a fost precedata deja de cea „semi-oficiala” a gazului. Curajul manifestat de Putin, dupa parerea unora, sau inconstienta lui, in ochii altora, are la baza un fenomen declansat pe vremea Razboiului Rece, dar accelerat dupa caderea Cortinei de Fier: diseminarea si penetrarea insidioasa a capitalului rusesc in toate colturile lumii, din America pana in Africa, din India pana in Australia. Nu intamplator, intr-o discutie telefonica intre doi ambasadori rusi, acestia faceau haz de amenintarile Londrei la adresa Moscovei, replicand: Pai, noi am ocupat deja Londra!
Oare s-ar mai gasi oportunitati si pentru noi, intreprinzatorii romani, in cazul in care am incerca sa ne reorientam?!... deocamdata, chiar si cu antemergatori ucraineni, moldoveni, kazahi, arabi sau chiar europeni, rusii patrund tot mai mult si in Romania. Ei bine, cineva ar putea crede ca nu este mare deosebire, caci, oricum, Romania a fost deja ocupata de multinationalele vestice.

Articol publicat in Business Woman Magazine - octombrie 2014.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Accesarea fondurilor europene reprezinta, astazi, o problema vitala, atat pentru dezvoltarea Romaniei, cat si pentru fiecare antreprenor activ. Dificultatile in rezolvarea demersurilor necesare reprezinta insa, pentru multi, un obstacol major. De-acum exista o solutie, EMAS Business Consulting - European Money Access Solutions -, prima companie din Romania care ofera consultanta pentru accesarea de fonduri nerambursabile direct de la Bruxelles.
Orizont 2020 (peste 80 miliarde euro), COSME (2,3 miliarde euro), 3rd Health Program (450.000.000 euro), Erasmus+, European Consumer Program reprezinta doar cateva instrumente de finantare, care acopera o gama foarte larga de activitati eligibile din foarte multe domenii, din pacate inca necunoscute beneficiarilor din Romania.
Ideea proiectului EMAS Business Consulting apartine celor doi fondatori, Laura Ciuhu si Petru Luhan, si are la baza nevoia firmelor, asociatiilor, autoritatilor din Romania de a gasi solutii de accesare a banilor europeni (European Money Access Solutions).
Petru Luhan, fost europarlamentar, isi propune prin acest proiect sa continue ceea ce a inceput la Bruxelles in 2007: atragerea a cat mai multor fonduri europene in Romania, iar Laura Ciuhu, antreprenor de succes, isi propune sa evite reticienta companiilor romanesti de a lucra cu autoritatile din Romania implicate in gestionarea banilor europeni, prin constientizarea de catre acestea a faptului ca pot accesa fonduri nerambursabile direct de la Bruxelles.
Activitatea principala a companiei este de a gasi solutii de finantare nerambursabila pentru clientii sai si, totodata, de a genera proiecte finantate cu fonduri nerambursabile.
De astazi, orice antreprenor, ONG, PFA, institutie publica ce detine o idee constructiva nu trebuie sa se mai gandeasca la:
•    identificarea liniilor de finantare specifice aplicantului,
•    analiza de eligibilitate,
•    definirea obiectivelor pliate pe liniile de finantare specifice,
•    identificarea partenerilor (de regula, cel putin doi parteneri din tari diferite),
•    scrierea proiectului,
•    elaborarea si depunerea dosarului de finantare,
•    iar apoi sustinerea dosarului de finantare prin relationare directa cu institutiile de la Bruxelles
•    elaborarea documentatiei necesare pentru semnarea contractului de finantare

In faza de implementare, consultanta si asistenta in managementul proiectului, consultanta si asistenta in asigurarea elementelor logistice necesare implementarii, asigurarea relatiei dintre beneficiar si autoritatile implicate in procesul de implementare a proiectului, asistenta in evaluarea indicatorilor proiectului, asistenta in dezvoltarea rapoartelor de evaluare, consultanta si asistenta tehnica in elaborarea cererilor de rambursare pot fi preluate, de asemenea, de EMAS Business Consulting.
Noua companie, EMAS Business Consulting - European Money Access Solutions -, care ofera atat solutiile de accesare a fondurilor europene, cat si suportul necesar pentru implementarea proiectelor finantate prin fonduri europene indeamna pe toti cei dornici de dezvoltare sa defineasca ideea sau necesitatea de investitie fara a se gandi la componenta financiara (cofinantare, cash-flow, imprumuturi etc.)
Initiativa reprezinta inceputul succesului!


www.emasconsulting.com




Pagina 6 din 15
Te afli aici: >