Blog Laura Ciuhu

Multumesc din suflet celor de la gorj-domino.ro care mi-au facut o surpriza extrem de placuta, publicand urmatorul articol!

Laura Ciuhu este un om de afaceri de succes, fiind fondatoarea companiilor LARA Business Consulting si LARA Sistem Solutions, dar si partenerul asociat al altor societati, avand investitii in peste cinci domenii diferite.
Laura Ciuhu este originara din Targu Jiu si se mandreste cu asta: A fost o predestinare fericita sa vin pe lume la Targu Jiu, acest orasel din Subcarpatii Getici, de unde au pornit Tudor Vladimirescu, Ecaterina Teodoroiu, Constantin Brancusi, oameni cu o ambitie extraordinara, spirite luminoase care prin vointa si talentul lor ne-au dat mandria si forta de a realiza tot ce ne punem in minte, apare intr-un editorial care a aparut in revista Business Woman. La doar 23 de ani, Laura ocupa deja functia de director economic in cadrul unei companii romanesti, la 27 de ani a infiintat propria firma Lara Business Consulting, care a ajuns rapid pe pozitia a doua, in ierarhia firmelor de profil din Romania. Acceptand mereu noi provocari, astazi a ajuns sa dezvolte parteneriate cu firme din Germania si sa-si pregateasca extinderea activitatii grupului ei de firme pe piata germana. Mai mult, convinsa ca rolul unui antreprenor de succes este sa impartaseasca si celorlalti din experienta sa, a hotarat sa preia si functia de director editorial al revistei Business Woman, scrie site-ul www.daciccool.ro.

Laura Ciuhu, fondatoarea companiilor LARA Business Consulting si LARA Sistem Solutions
Pe pagina personala de facebook a Laurei Ciuhu apare un comunicat de presa in care in care anunta reluarea functiei de de director editorial al revistei Business Woman: Dupa ce Andreea Marin a decis sa renunte la functia de director editorial al revistei Business Woman, aceasta a fost preluata de doamna Laura Ciuhu, antreprenor de succes, fondatoarea companiilor LARA Business Consulting si LARA Sistem Solutions, dar si partenerul asociat al altor companii, avand investitii in peste cinci domenii diferite. Cum datoria fiecarui antreprenor responsabil este de a impartasi cat mai mult din propria experienta, de a fi un ghid pentru cei care vor sa lupte pentru visele lor, Laura Ciuhu s-a hotarat sa-si asume raspunderea conducerii unei reviste dedicate femeilor care doresc sa aiba succes in business, in ciuda tuturor problemelor din mediul de afaceri romanesc, se arata in comunicatul de presa.

Laura: Astazi, consider ca eu insami sunt o femeie de succes
Laura declara atunci ca intalnirea cu Andreea Marin a reprezentat un soc pozitiv de mare intensitate si ca a reusit in viata datorita obiectivelor clare pe care le-a urmat cu atentie. Cred ca in societatea romaneasca lipseste un elan general, un scop nobil. Iar la baza acestui elan general ar putea sta puterea si intuitia femeilor, in special a femeilor de afaceri. Este unul dintre motivele pentru care consider atat de important proiectul revistei Business Woman in piata media de la noi.(…) Pentru mine, intalnirea cu Andreea Marin a reprezentat un soc pozitiv de mare intensitate, un moment de revelatie spre o noua poarta a succesului bine gestionat, a succesului stapanit cu calm, fara a-l lasa sa te imbete. Trebuie sa intelegem ca obiectivele pe care ni le propunem nu au voie sa ramana la stadiul de vise. Am reusit in viata pentru ca am avut intotdeauna obiective clare pe care le-am urmarit cu atentie, stabilindu-mi termene si tinte precise. Dar si datorita faptului ca am intalnit oameni care mi-au schimbat viata, care mi-au aratat drumul atunci cand finalizam o etapa din viata si care m-au ajutat sa iau startul pe un nou drum.(…) Astazi, consider ca eu insami sunt o femeie de succes. Si, in consecinta, consider ca am, la randul meu, datoria sa impartasesc propria mea experienta celor care se pregatesc sa porneasca la drum, pe acest drum fascinant si complicat al afacerilor.(…), a declarat Laura Ciuhu imediat dupa ce a preluat functia de director editorial al revistei Business Woman.

Articol publicat in www.gorj-domino.ro, in 22 martie 2016
Puteti citi articolul si pe gorj-domino.ro




Femeie de afaceri de succes si antreprenor innascut, Laura Ciuhu a dezvoltat un puternic grup de companii care, in prezent, furnizeaza o gama larga de servicii si produse. De la consultanta la sisteme de incalzire, racire si ventilatie, firmele din Lara Group au avut o crestere remarcabila, in ciuda unui mediu de business foarte competitiv. Intr-un interviu pentru Business Arena, Laura Ciuhu impartaseste cateva dintre vederile sale asupra antreprenoriatului, a muncii in echipa si a experientelor traite in lumea afacerilor.

Ce le puteti spune cititorilor nostri despre drumul dumneavoastra spre succes si despre inceputurile lui?
Se spune ca drumul catre succes incepe de la nastere si ca unii oameni se nasc cu stea in frunte. Este aici un pic de adevar, dar nu ajunge, cel putin nu in cazul meu.
A fost o predestinare fericita sa vin pe lume la Targu-Jiu, acest oras din Subcarpatii Getici de unde au pornit Tudor Vladimirescu, Ecaterina Teodoroiu, Constantin Brancusi, oameni cu o ambitie extraordinara, spirite luminate, care prin vointa si talentul lor ne-au dat mandria si forta de a realiza tot ce ne punem in minte.
Dar de aici si pana la devenirea ca om de succes, ca lider, drumul este lung si anevoios.
Baza succesului unui lider capabil ca la maturitate sa gestioneze situatii complicate si sa inteleaga efectele perturbatiilor incontrolabile ale economiei reale este EDUCATIA temeinica, facuta bine si la timp.
In cazul meu, inceputul educatiei, gradinita, scoala generala si liceul purtand numele lui Tudor Vladimirescu – barbatul de la Jiu care intruchipeaza insasi ambitia olteneasca – s-a facut sub semnul disciplinei si al aureolei marilor inaintasi. Am deprins arta de a invata, de a citi si retine esentialul, inlaturand accesoriile de umplutura din manuale.
Parintii au rolul decisiv in dezvoltarea inteligentei emotionale la copii, care incepe cu cei sapte ani de-acasa. Mama mea s-a ocupat indeaproape de mine, se simtea obligata sa-mi supravegheze educatia cu o intransigenta fara egal. Daca intram undeva si uitam sa dau Buna ziua, era o catastrofa: ma facea de ras, ma punea sa intru a doua oara, pana cand nu am mai uitat niciodata.
Roluri importante in formarea unui om de succes le au educatia din scoala, modelele din randul profesorilor. A educa inseamna in primul rand arta dascalului de a te provoca sa-ti deschizi propria minte, de a-ti utiliza propriul creier. Eu am avut norocul unor profesori speciali, care m-au facut sa-mi placa matematica. In toate realizarile mele de pana acum se regaseste aceasta deprindere. Matematica este exacta, nu te tradeaza niciodata. Sansele de succes, intentia neclintita de a-mi face viata asa cum o inteleg eu, relatiile corecte de afaceri cu oameni si companii de succes, toate au la baza ordinea si rigurozitatea problemelor de matematica.
Ca o prima concluzie, temelia unui om de succes este construita de parinti, profesori, mediul in care copilareste si propria persoana, prin constientizarea nevoii, prin curaj si autoeducare. Succesul nu este niciodata definitiv, cadrul economico-social nu este static.

Ce v-a indemnat sa va deschideti propria afacere?
Parintilor mei le datorez astazi faptul ca mi-au dat libertatea sa-mi construiesc propriul drum in viata. Le multumesc pentru asta. Datorita lor am astazi bunul cel mai de pret si cel mai greu de obtinut: INDEPENDENTA.
Putini oameni doresc sa fie independenti, ei astepta ca ceilalti sa ia decizii in locul lor, pentru a putea ulterior sa dea vina pe ei in cazul in care lucrurile nu merg bine.
Eu, de cand ma stiu, am fost responsabila de tot ceea ce mi s-a intamplat si singura mi-am ales viata pe care doresc s-o traiesc. Pentru ca imi doream independenta cat mai repede dupa terminarea studiilor, anul 2004 a fost cel in care am pasit in lumea afacerilor infiintandu-mi propria companie, Lara Business Consulting, specializata, la momentul respectiv, pe consultanta financiara, fiscala, contabilitate, management integrat. Am inceput treptat sa simt gustul succesului, sa intru an de an mai adanc in aceasta lume a afacerilor. E lumea in care ma regasesc zi de zi, o lume nebuna, dar extrem de interesanta, care mi se potriveste ca o manusa.

Care considerati ca a fost, dintr-o perspectiva subiectiva, cel mai important moment de cotitura in cariera dumneavoastra?
Momentul in care m-am decis, desi eram director economic intr-o companie destul de mare, sa-mi infiintez propria firma.

Care au fost principalele dificultati cu care v-ati confruntat in efortul de a construi o firma de la zero?
Cel mai greu mi-a fost sa castig respectul si increderea salariatilor mei prin faptele si comportamentul meu, sa-i fac sa inteleaga ca munca lor este importanta, sa-i fac sa inteleaga ca intre noi trebuie sa existe un parteneriat: si eu, si ei trebuie sa simtim atat durerea, cat si placerea.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite de sus la altul doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Atitudinea fata de oameni este totul. Ei se comporta ca in oglinda. Daca tu esti optimist, si ei vor fi optimisti. Nu ai voie sa intri in panica daca nu poti realiza ceva. Sunt multe alte lucruri pe care poti sa le faci: ceea ce nu poti face nu trebuie sa fie o piedica in calea a ceea ce poti face.
Ulterior, a devenit o problema si pentru mine faptul ca in societatea noastra lipseste un elan general, dat de o tinta, de un scop nobil. La baza acestui elan general ar putea sta puterea femeilor in general, si a femeilor de afaceri, in special. Lipsa educatiei masculine de la noi de a aborda cooperarea cu femeile de la egal la egal face ca uriasul potential feminin sa nu-si gaseasca vocea si, in acest fel, un potential nebanuit sa nu poata fi valorificat.
Treptat, a trebuit sa ma acomodez cu piedicile si capcanele birocratiei, manifestarile functionarilor publici, de la sicana, teama, lipsa deciziei pana la o lipsa a curajului de a actiona. Multi oameni cu talent se irosesc in incercari nereusite barate de nesinceritatea autoritatilor publice.

Sunteti mai degraba adepta investitiilor alaturi de alti parteneri sau a investitiilor in care detineti totalitatea afacerii?
Am pornit singura, am dezvoltat o afacere care astazi este pe locul 2 in Romania in domeniul sau de activitate, dar apoi am realizat ca, pentru a putea merge mai departe, sa fac performanta la cel mai inalt nivel nu voi putea decat intr-un parteneriat.
Se spune ca suntem media oamenilor din jurul nostru. De aceea, alegerea partenerului de afaceri ar trebui sa fie pentru fiecare un proces de lunga durata, bazat pe numeroase si diverse criterii de selectie, pentru a fi siguri ca nu gresim, pentru a fi siguri ca putem construi alaturi de omul pe care l-am ales ca fiind partenerul nostru.
Fundatia parteneriatului in business, ca si a tuturor relatiilor interumane, este caracterul. Pe aceasta fundatie fiecare individ isi dezvolta calitatile personale care ar trebui sa-l faca "eligibil" pentru a deveni la un moment dat partener intr-o afacere. In aceasta logica, posibila lipsa de caracter reprezinta calea sigura spre esecul parteneriatului. Exista studii care arata ca 90% dintre toate greselile facute de parteneri sunt greseli de caracter si consecinte ale lipsei de incredere.

V-ati fixat anumite jaloane pentru drumul pe care vreti sa-l urmati in viitor?
Imi doresc sa-mi mentin un echilibru intre viata personala si cea profesionala si sa fac in continuare, in fiecare zi, ceea ce-mi place, pentru ca eu, de cand ma stiu, am facut numai ce mi-a placut. Vreau sa-mi organizez viata in doua etape diferite: una in care sa-mi ating maximul profesional, iar cealalta in care sa-mi ating maximul personal. Niciodata n-o sa ma retrag din afaceri definitiv, dar cu siguranta ma voi retrage din activitatea de management, ramanand doar cu statutul de investitor.




Dar exista acest Mos ? Si oare cum arata el?!...
Daca, la inceputurile sale, el era un personaj imbracat obligatoriu in rosu (culoarea parintelui sau comercial, Coca-Cola), cu ceva ani in urma au reusit sa se mai infiltreze si unii de culoare verde (stilul in trend-ul Eco), iar recent, o reclama a inceput promovarea chiar a Mosului Mov!?...
Pentru oamenii de afaceri insa nu culoarea cred ca este importanta, ci personajul tapetat cu respectiva culoare si ceea ce le-ar putea aduce el. Iar personajul care cred ca ar intruni sufragiile unanime ale intreprinzatorilor ar fi insusi Guvernul Romaniei.
Presupunand, deci, ca, dupa 26 de ani de asteptari, antreprenorii romani vor fi in sfarsit gratificati si ei, cam ce cadouri le-ar putea aduce Guvernul proaspat inscaunat?
Pai, in primul rand, mult visata relaxare fiscala; ar fi gura de oxigen asteptata de orice om de afaceri, oriunde in lume, dar cu atat mai abitir intr-un mediu de afaceri sufocat de povara fiscala. Apoi, intreprinzatorii si-ar dori ca – in ciuda varstei inaintate exhibata in mod traditional de catre Mos – tanarul guvern jucand acest rol sa aiba taria fizica si morala sa reziste presiunilor declansate de bombele sociale plantate de politicieni in perspectiva anului electoral care sta sa inceapa.
Una dintre ele ar fi salariul minim pe economie; in timp ce in economiile avansate acesta a fost conceput drept instrument de protectie impotriva exploatarii segmentului inferior al resursei umane, fiind calculat in functie de productivitatea muncii, pentru Executivul Romanesc el reprezinta tot un instrument, dar unul electoral, aruncat din pix. Scutul social imaginat in democratiile avansate se transforma, astfel, intr-o noua frana in dezvoltarea libera a afacerilor care trebuie sa asigure echilibrul economic al societatii.
Ce le-ar aduce intreprinzatorilor aceasta mita electorala? Mai intai, i-ar obliga fie sa intre in clandestinitate (sa plateasca la negru), fie sa concedieze o parte a oamenilor, fie sa converteasca sau sa angajeze cat mai multi pe minim. In toate cele 3 variante, toti actorii implicati – statul, angajatorii si angajatii – platesc nota de plata a ignorantei politicienilor si a foamei lor de putere.
A fost nevoie de o tragedie nationala care sa-i scoata, pentru moment, din aceasta goana paguboasa dupa voturi, aducandu-ne un guvern de tehnocrati; iata de ce Mos Craciunul din acest an s-ar putea sa le aduca oamenilor de afaceri nu doar cadouri otravitoare, ca de obicei, ci chiar unele cu adevarat benefice pentru firmele lor. Aceasta speranta este alimentata si de faptul ca un Mos Craciun format din atatia ministri, cum s-ar spune, unul colectiv (un atribut sinonim, din pacate, cu locul tragediei), este format din oameni priceputi in ale afacerilor si managementului.
Si pentru ca anul viitor, pe vremea aceasta, s-ar putea sa ne intoarcem la traditionalul guvern politic sub mantia Mosului, sa ne punem sperantele in mosul nostru tehnocrat care sa ne lase si pe noi – oamenii de afaceri – sa respiram putin aer de capitalism autentic.
Sarbatori Fericite!

Articol publicat in Business Woman Magazine - 15 decembrie 2015 - 15 februarie 2016.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Joi, 03 Decembrie 2015 15:21

Angajati fericiti = angajator fericit

Fericire... ceva dupa care alergam cu totii, toata viata, fara ca cineva sa o poata defini definitiv, desi toata lumea a incercat sa o surprinda macar, intr-un anumit moment al vietii; in ciuda tuturor incercarilor, nimeni nu o poate caracteriza ori descrie intr-un fel care sa multumeasca pe toata lumea, iar cauza este una cat se poate de simpla: exista tot atatea fericiri cati oameni fiinteaza pe pamant la un moment dat; iar daca la aceasta adaugam si faptul ca, in viata fiecaruia, exista tot atatea oportunitati de a intalni fericirea cate secunde traieste, este evidenta si cauza nefericirii celor care esueaza in incercarea de o tintui, ca si cum ar fi o insecta intr-un insectar.
Si totusi, chiar daca putini dintre noi pot afirma ca sunt fericiti, toti avem dreptul sa ne cautam fericirea, oricand si oriunde ne-am afla. Acest drept, aproape necunoscut noilor generatii, a fost dat uitarii dupa ce a fost proclamat – prima si ultima oara – la 4 iulie 1776 de catre unul dintre cei mai de frunte Parinti Fondatori ai Statelor Unite, Thomas Jefferson, in Declaratia de Independenta. Acest document monumental al gandirii politice americane, considerat piatra de temelie a democratiei moderne, care a stipulat Cautarea Fericirii (The Pursuit of Happiness) ca drept intrinsec al fiintei umane, alaturi de celelalte doua drepturi – la Viata si la Libertate –, a facut parte din triada filozofica a drepturilor naturale pe care s-au construit toate documentele filozofiei politice ulterioare, chiar daca ea nu a mai aparut astfel stipulata in niciun document oficial de atunci incoace, nici macar in Constitutia Statelor Unite, la baza careia a stat.
Multi s-au intrebat – iar altii continua, nelamuriti, sa se intrebe si azi – de ce aceasta omisiune? Ei bine, cauza principala rezida in chiar motivele pe care le-am expus la inceput: daca dreptul la viata si la libertate sunt evidente, concrete, deci protejabile legal, dreptul de a cauta fericirea nu ar fi avut cum sa fie formulat intr-un text de lege; in marea lor intelepciune, Parintii Fondatori au realizat ca – in ciuda faptului ca celelalte doua drepturi nu au niciun sens fara cel de-al treilea – ar fi o utopie sa incerce a-l transpune intr-un text legal. Cum ar putea suna o lege care ar sanctiona nerespectarea dreptului de a cauta fericirea?... care ar fi criteriile dupa care s-ar stabili vinovatia ?... dar cele luate in calcul la cuantumul pedepsei?!
Si totusi, acest drept – azi nestipulat in mod legal – este motorul existentei noastre, inclusiv al afacerilor. Zicala si maine este o zi s-a nascut din speranta ca, in permanenta, exista sansa unei realizari care macar sa ne intretina, daca nu sa ne satisfaca nazuinta naturala catre fericire. Iar cine se aventureaza in domeniul afacerilor trebuie sa tina seama de aceasta realitate subiectiva, raspunzandu-i in mod adecvat, prin actiuni obiective, bine gandite si directionate in acest sens. Continuand, ma intreb: cati dintre angajatori stiu ca, in temeiul obtinerii unui profit, dupa investitia in ei insisi urmeaza cea in proprii angajati?... si cati dintre ei au si tenacitatea si consecventa de a aplica in practica aceasta formula a unui profit sigur?
Dupa ce, in deschidere, am creionat cadrul general in care trebuie plasat subiectul nostru – si pentru ca subiectul fericirii este atat de vast incat nu doar spatiul acesta nu-l poate cuprinde, dar nici macar mintea omeneasca nu o poate face – am ales sa-l restrang la aspectul care ne intereseaza: cautarea fericirii prin afaceri, unde desi, aparent, pe baricade diferite – angajatorii si angajatii sunt legati ombilical de factorul comun numit profit, care depinde de cat de fericiti sunt cei care-l produc.
Evident, nu este nici usor, nici foarte simplu; managerierea fericirii angajatilor te poate face sa te simti ca un jucator de blackjack: ca si in jocul de ruleta, tu – in rolul metaforic de dealer – trebuie sa scrutezi cu atentie ce este pe masa si „sa faci jocurile” in consecinta. Bineinteles, vei incerca sa-ti protejezi pariurile, dar nici angajatii tai nu sunt dispusi sa piarda, desi sunt constienti ca, daca pariaza prea sus, risca sa fie scosi din joc.
Cine castiga dupa ce cartile au fost impartite?!
Reputata publicatie Harvard Business Review considera ca sansele de a supravietui concedierilor apartin echipelor mai joviale, celor care contribuie la mentinerea unei atmosfere mai prietenoase si mai relaxate in cadrul companiei. Potrivit unui alt studiu, publicat in The Academy of Management Journal, in perioade de restriste economica, angajatorii beneficiaza de o scadere a ratei absenteismului; pe de alta parte, creste numarul angajatilor nemultumiti, dezamagiti si, in consecinta, neconectati la spiritul de efort al companiei; iar aceasta are un impact negativ asupra productivitatii. La cele de mai sus se adauga si faptul ca lucratorii cei mai valorosi tind sa valorifice oportunitatile oferite de alte companii care le satisfac nevoile intr-o mai mare masura (conform observatiilor efectuate de catre cei de la Cornell University, New York).
Indiferent daca bursele merg in sus sau in jos, angajatorul poarta raspunderea protejarii propriului sau capital uman. In paralel cu inlaturarea celor care franeaza mersul afacerii, el trebuie sa cultive o forta de munca multumita si, in consecinta, dedicata. Dupa cum spune o expresie populara, satisfactia locului de munca apara angajatii impotriva visarii la pasuni mai verzi, in timp ce dedicatia si loialitatea propulseaza angajatii sa performeze peste asteptarile normale. La schimb, afacerea beneficiaza de o satisfactie a consumatorului mai mare, mai putine fluctuatii in randul personalului angajat si o rata de profitabilitate mai ridicata.

Consider utila o serie de 10 sfaturi care ilustreaza faptul ca a-ti face angajatii fericiti nu include neaparat semnul $, ci, mai degraba, stimulente intangibile, care produc rezultate concrete si care-ti stau la indemana. In aceasta editie le prezint pe primele doua:
1. Ofera optiuni pentru lucru flexibil
Cultura lucrului la birou de la 9 la 5, care s-a dezvoltat in secolul trecut, se pare ca se apropie de sfarsit. Desigur, este de asteptat ca oamenii sa munceasca in continuare cele 40 ore pe saptamana si sa finalizeze proiecte la data limita stabilita, dar ei nu mai sunt tintuiti intr-un scaun de birou. Dispozitivele mobile si retelele fara fir permit angajatilor sa poata executa lucrul in mod virtual oriunde. Acest factor introdus de revolutia tehnologica a ultimului deceniu a declansat o tendinta crescatoare in afacerile care ofera optiuni de munca flexibile. Aceasta include orice, de la lucrul acasa la saptamana de lucru comprimata sau un timp prelungit de concediu.
Facultatea de Drept de la Georgetown University si Sloan Foundation au lansat initiativa Workplace Flexibility pentru a dezvolta un program de politici publice care sa promoveze optiunile lucrului flexibil. Potrivit cercetarilor acestei initiative, 80% din angajati ar aprecia mai multe optiuni de lucru flexibil, iar 90% dintre cei deja inrolati intr-un astfel de program au marturisit ca o astfel de masura le-a usurat sarcina de a echilibra balanta munca-viata privata.
Corporatia Best Buy exemplifica aceasta schimbare catre programarea flexibila a muncii; astfel, compania din Fortune 100 s-a reorientat in 2002 catre un plan denumit Work Just for Results (munca doar pentru rezultate), care permitea angajatilor sa-si fixeze propriul program de lucru, cat timp isi terminau treaba la timp. Din acel moment, departamentele corporatiste implicate in programul respectiv au inregistrat o productivitate sporita cu 35% (sursa: Brandon).
2. Comunica in mod deschis si onest
De cele mai multe ori, diferenta intre un manager mediocru si unul eficient se reduce la comunicare. In mod specific, lipsa de transparenta dinspre birourile executivilor catre angajatii cu pozitii mai joase atinge inima problemei. Am putea lua ca exemplu rezultatele unui sondaj de opinie privind satisfactia la locul de munca in randul agentiilor federale americane in 2009 (inclusiv marile agentii NASA, the State Department, Homeland Security si Transportation Department): mai putin de jumatate din cei 212.000 de angajati intervievati au declarat ca sunt satisfacuti de managementul departamentelor in care lucrau. Nuclear Regulatory Commission, care a avut cei mai multumiti angajati in sondaj, a atribuit succesul acesta abilitatilor de comunicare ale celor mai populari si mai in varsta lideri din managementul superior. Acest aspect a devansat ca importanta, in ochii angajatilor federali, salariul si beneficiile.
Totusi, raspunderea unei comunicari eficiente nu revine in exclusivitate sefilor executivi; cercetarile in domeniul antreprenoriatului subliniaza in mod repetat importanta rolului jucat de catre managerii de mijloc in construirea unui raport onest si deschis cu angajatorii. As zice ca ei sunt liantul antreprenorial, cei care sudeaza nivelurile intre ele, de la varf la baza. Actiunea aceasta merge dincolo de simpla regurgitare a liniei trasate de companie, pe care angajatii o pot descoperi singuri, caci este evidenta precum un elefant pe aleea din fata casei.
Managerilor nu trebuie sa le fie teama sa raspunda la intrebari, mai ales la cele dificile, ei trebuind sa ramana onesti si deschisi cu privire la ceea ce gandesc si simt in legatura cu problemele ridicate prin acele intrebari; de asemenea, ei trebuie sa ramana cat se poate de simpli si pe intelesul tuturor celor care li se adreseaza, pentru a le explica si lamuri neintelegerile. Pe scurt, comunicarea reprezinta esenta angajamentului pe care lucratorii si-l iau in fata angajatorului, o placa turnanta in activitatea ambelor parti. (continuarea in numarul viitor)

Articol publicat in Business Woman Magazine - 15 noiembrie - 15 decembrie 2015.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Marti, 29 Septembrie 2015 13:45

Televizor sau... "Tembelizor"?!

In general, am folosit acest spatiu pentru a discuta pe marginea unor lucruri folositoare, incercand sa le inspir cititorilor mei o atitudine pozitiva; si asta pentru ca nu-mi place sa critic in maniera nihilista, ci doar in mod constructiv, venind si cu solutii.
Si totusi, mesajele pozitive se pot transmite si prin opusul lor; caci, ce s-ar fi intamplat daca parintii nostri – pe vremea cand deschideam ochii in viata – ne-ar fi laudat tot timpul, fara sa ne mai si dojeneasca de cate ori ne dedam la cele rele?
Iata ratiunea in virtutea careia am considerat necesar si util sa pasesc si pe cealalta baricada, cea a criticii; aceasta schimbare de macaz mi-a fost sugerata de metoda comunista a panourilor in oglinda Asa NU! – Asa DA!, instalate la intrarea in fabrici si uzine pentru a-i face de rusine pe codasi sau pe cei care nu respectau regulile si, pe de alta parte, pentru a-i stimula pe ceilalti in directia opusa.
Subiectul mi-a fost sugerat de insatisfactia provocata de involutia televiziunii, un proces cu un impact pe care-l consider – si nu doar eu – nefast asupra trairilor din interiorul comunitatii; mai precis, pe langa beneficiile aduse, Televizorul a avut si reactii adverse, asemanatoare celor despre care producatorii de medicamente ne previn in prospectul atasat flaconului respectiv; doar ca, spre deosebire de medicamente, unde se vorbeste despre reactii neprevazute si nedorite, fenomenul negativ al televiziunii s-a propagat prin control si dirijare, pe axa COMUNICARE – MANIPULARE – TEMBELIZARE. Astfel, se poate afirma ca involutia televiziunii – in calitatea ei de principal factor de influenta colectiva – a atras dupa sine involutia starii morale a lumii moderne.
In lungul sau drum de pe crengile copacilor pana in zgarie norii de azi, omul a inventat tot felul de lucruri care sa-l ajute, mai intai, sa supravietuiasca in lupta sa cu natura, iar mai apoi, sa-si satisfaca dorintele tot mai rafinate. Dar orice lucru inventat de om prezinta doua fatete care stau sub simbolul lumii in care el traieste: BINELE si RAUL. In functie de formarea sa in societate, omul poate alege sa foloseasca lucrul respectiv in doua modalitati: in ideea pozitiva in care acesta a fost inventat, aceea de a-l ajuta in construirea unei vieti mai confortabile, deci servind BINELE lui si al comunitatii, sau, intr-un mod deviant, servind RAUL. Cutitul inventat sa civilizeze maniera de hranire, dar folosit pentru savarsirea unei crime, sau computerul inventat pentru comunicarea mai rapida si eficientizarea lucrului, dar folosit la savarsirea unor infractiuni, sunt doar doua dintre cele mai des intalnite si evidente exemple de deturnari ale inventivitatii umane si a bunelor sale intentii; pentru ca, dupa ce un individ si-a stors creierul sa gaseasca o solutie la o problema de viata, a venit un altul din urma care a descoperit ca poate folosi aceeasi solutie intr-un alt scop.
Asa se explica si faptul ca cei care au constatat adevarul teoriei lui Freud conform careia oamenii actioneaza pe principiul turmei s-au gandit ca televiziunea este cel mai eficient mijloc de a-i manipula; dupa cum panica iscata la o bursa declanseaza isteria pe intreaga planeta, sau cea iscata de un incendiu intr-un cinematograf ori stadion impinge oamenii sa se imbulzeasca intr-o singura directie, tot asa mesajele transmise prin intermediul televiziunii – incepand cu reclamele comerciale si sfarsind cu mesajele politice – au avut darul, intr-un ritm mai lent, dar poate, chiar de aceea mai sigur, sa influenteze si chiar sa modifice comportamentul social.
RAUL care se exhiba in lumina zilei poate fi combatut; cel care se propaga in mod insidios si lent nu doare, nu se dezvaluie, nu provoaca nici un fel de neliniste; si, astfel, sfarseste prin a fi acceptat ca si cum ar face parte din normalul existentei noastre.
Desigur, omenirea nu ar fi fost afectata nici prea rapid si nici atat de profund daca RAUL s-ar fi propagat doar prin instrumente cu efecte individuale; ceea ce a dus la deformarea monstruoasa de azi a fost inventarea unor mijloace prin care s-a reusit infectarea colectiva cu acest virus, la nivel de comunitate. Iar unul dintre aceste lucruri cu dubla fateta – BINE/RAU, in functie de directia imprimata de catre cei care decid folosirea lui – este si Televizorul.
Si pentru a-mi argumenta formularea din titlu, voi incepe prin a reaminti aici inceputurile Televizorului din anii ’50. La vremea aceea, scopul propus si ovationat public a fost COMUNICAREA si, in mod special, stirile importante pentru vietile de zi cu zi ale oamenilor; astfel, sub aspectul predictibilitatii, el a constituit un factor de siguranta. Sub aspect social, Televizorul a avut un impact benefic, devenind chiar un factor unificator, prin starea de spirit pe care o insufla; si asta pentru ca, in utilizarea sa initiala, televizorul a raspuns unei nevoi sociale relevate de dezvoltarea comunitatii.
Multa vreme, Televizorul a parcurs traseul sau in paralel – si la concurenta – cu un fenomen social traditional: de cand se stiau, pentru a afla ce se mai intampla prin sat, oamenii se intalneau si-si comunicau noutatile: sistem cunoscut si sub numele de radio sant, care in limbajul femeilor devenea barfa; dar, cel mai important fenomen care se petrecea in aceste intalniri fata-n-fata era cel de socializare, era spiritul de vecinatate, de apartenenta si comuniune, de impartasire a unor valori unanim acceptate; iar prin el se propaga acea MORALITATE nescrisa care tinea loc de legi scrise si care era chiar mai puternica decat acestea in promovarea BINELUI, in general, dar mai ales a BINELUI COMUN.
In spatele efectului pozitiv, insa, in sfera nevazutului, s-a dezvoltat de-a lungul timpului un fenomen concurent, dar cu semn opus, extrem de nociv. Astfel, Televizorul a condus la izolarea individului, accentuata treptat de faptul ca activitatile prin care oamenii isi satisfaceau traditional nevoia de relaxare au fost descoperite in fata Televizorului. Mai mult, pe masura ce Televizorul a exploatat tendinta naturala de comoditate a fiintei umane, izolarea s-a accentuat, iar oamenii au inceput sa iasa tot mai rar din casa, ceea ce a dat nastere fenomenului de insingurare. Acesta a condus, treptat, spre stagiul urmator, cel al instrainarii – fata de vecini si comunitate – care s-a concretizat, in final, in tragismul social cunoscut sub fenomenul de dezradacinare, mai ales, daca a fost cuplat si cu relocarea din locul de nastere (prin plecare la studii, la munca, mutare la oras etc.); si, odata cu aceasta, eliberarea de sub imperiul coercitiv al moralitatii urbei.
Din atomi gravitand in jurul unui nucleu social avand ca fundatie moralitatea comunitatii, oamenii s-au transformat in niste atomi pierduti in spatiu, confuzi si debusolati in urma pierderii reperelor traditionale, gata sa adere la orice punct de atractie, acceptand orice fel de valori indesate pe gat, vizual ori auditiv.
Acest fenomen a fost speculat de mintile posedate de RAU, transformand Televizorul din utilul mijloc de COMUNICARE in principalul mijloc de MANIPULARE. Treptat – si fara a se sesiza devierea de la scopul initial – drumul Televizorului a involuat prin grija celor care stiau ca omul nu poate fiinta fara a fi ancorat intr-o entitate, fie ea grupul restrans al familiei, fie una largita, cu care impartaseste aceleasi valori. Spiritul de apartenenta a intrat deja in gena rasei umane, prin evolutia ei de la indivizii izolati fiecare pe creanga lui la statul-natiune de azi. Asa se si explica si efectul sanctionator, psihologic, pe care-l are inchisoarea asupra celor care nu realizeaza si nu pretuiesc bunul numit VIATA IN COLECTIVITATE. Spre deosebire insa de acestia, noi, ceilalti care parem a avea optiuni, suntem de fapt impinsi, indirect si imperceptibil – prin tot felul de mijloace care exploateaza tendinta naturala spre comoditate – inspre autoizolare si lejeritatea creierului; astfel, am ajuns sa acceptam de buna voie sa ne transformam spatiul in care ne ducem existenta intr-o celula, chiar daca unii si-o imagineaza a fi colivie aurita.
Televizorul a mai cuplat un efect nociv cu impact in modificarea practicii sociale: cel de lenevire a creierului uman. Acesta nu a mai fost nevoit sa munceasca pentru a se alimenta cu date noi, le-a luat gata mestecate de la Televizor.
Cei care au exploatat nevoia de apartenenta prin socializare a fiintei umane stiau ca omul se formeaza dupa modele; iata de ce ei au folosit acest instinct al mimetismului pe post de politica publica, servindu-ne modele lipsite de valoare, asa-zisele vedete care promoveaza subcultura si banii nemunciti; adica cele mai categorice impulsuri morale catre superficialitate si infractionalitate.
Dar manipularea nu aduce doar voturi, materializate in putere politica, ci si profit, adica putere economica; nu intamplator, cei care au facut averi (numai de ei stiute) au inceput sa acapareze mijloacele de manipulare in masa. Frumoasele idealuri de inceput ale educatiei prin televiziune au ramas deziderate, iar jungla a imbracat formele facile si tembelizatoare ale nenumaratelor programe ale televiziunii comerciale care dezvolta lejeritatea in gandire; daca mai adaugam si mentinerea intentionata a sistemului formal de educatie la un nivel deplorabil, nu ne mira faptul ca zicala dupa ce ca are capul mic, ii mai sta si creierul lejer in el se transforma, vazand cu ochii, in realitate.
Desigur, cei din spatele acestei actiuni de TEMBELIZARE care proceseaza mase umane pentru MANIPULARE au gasit si solutia de a se sustrage acuzatiilor: telecomanda sau optiunea apartine audientei!?; dar sa alegem din ce?... si cand?... dupa ce ne-am format in sensul dorit de cei care au nevoie de o populatie manipulabila – pentru ca ei sa detina puterea?!
La inceputul anilor ’90, in urma unei ample investigatii, s-a dezvaluit faptul ca toate marile mijloace media traditionale din Statele Unite erau concentrate, de fapt, in mainile a 3 mari grupuri de interese (cu cel de-al patrulea, reprezentat de Bill Gates si ai lui, anuntandu-se ca venind din urma, in mare viteza, pe baza de internet). Iar procesul de concentrare a mijloacelor de manipulare nu este specific Americii si nici limitat la aceasta; el s-a desfasurat in toate tarile si, mai nou, prin mijloace din ce in ce mai sofisti- cate, la nivel global.
Cat despre fata intunecata a internetului si consecintele sale dezastruoase asupra psihicului uman (declansand adevarate mutatii genetice) se pare ca au inceput sa se pronunte tot mai des sociologi, psihologi, educatori, psihiatri, legisti, biochimisti, neurologi etc. Tot mai multi incep sa vorbeasca despre cum internetul reuseste sa scoata la lumina RAUL din intunericul naturii umane: animalitatea scapata de sub controlul ratiunii; internetul produce reversarea unui proces de eforturi milenare pentru civilizarea instinctelor, eforturi care au constat nu doar in acoperirea acestor reminiscente primitive sub vesminte moderne, ci – mai ales – in educare.
In intuneric, in mediul anaerobic, colcaie speciile subdezvoltate biologic; si nu intamplator hotii prefera intunericul: doar la adapostul intunericului se pot petrece lucruri pe care lumina civilizatiei moderne le respinge, oripilata. Din acest punct de vedere, internetul reprezinta mediul ideal al manifestarii animalului din fiinta umana: nimeni nu-l cunoaste, nimeni nu-l vede! nu raspunde nici moral si, crede el, nici legal pentru faptele sale. Anonimatul internetului a dat frau liber manifestarilor primitive pe care eforturi colosale a sute de generatii reusisera sa le aduca in aria de subordonare a ratiunii.
In concluzie, cele trei fenomene care afecteaza individul – izolarea, lenevirea creierului sau si afundarea sa in negura protectoare a internetului – formeaza o combinatie letala pentru viata sociala; daca pana la aparitia Televizorului si a internetului sinuciderile reprezentau un fapt izolat, azi ele nu doar ca au intrat in cotidian, dar se pot si viziona in direct; pe vremuri, a merge la consult psihiatric – caci de psiholog nici macar nu se auzise – echivala cu a-ti pune o stampila de nebun pe frunte; azi ni se recomanda sa apelam la consiliere psihologica precum am merge la supermarket; iar depresia – considerata pe vremuri a fi un moft al doamnelor din inalta societate – a devenit un fenomen de masa, ceea ce a si condus la incadrarea ei in categoria bolilor cronice.
Intrebarea mea ar fi: pana unde mergem cu acest troc social prin care ne cedam trairile in schimbul eficientei tot mai ridicate?! Si, in mod cert, nu exista un singur raspuns, dupa cum nu exista un standard sau o limita legala prestabilita. Nu vad cum va reusi comunitatea sa supravietuiasca mergand in aceasta directie, in caz ca nu-si resuscita imaginatia colectiva pentru inventarea unui antidot.
De aceea, chiar daca spiritul existential al lui Sartre ori Camus nu mai egaleaza voga secolelor trecute (lasand la o parte ca putini isi mai acorda cateva minute pentru a reflecta asupra propriei lor existente), ma gandeam ca ar fi util acest subiect chiar ca tema de reflectie individuala; pentru ca, mai tarziu – cu intelepciunea varstei –, sa nu privim inapoi cu manie la o viata prea scurta pentru a fi irosita intr-o ametitoare si nebuneasca cursa contra cronometru. O viata in care ne intindem la maximum aspiratiile – intr-o gimnastica expansionista chiar peste limitele noastre biologice – in dorinta de a cuprinde tot mai mult si tot mai repede; de ce – in special, la tinerete – suntem tentati sa cedam calitatea pentru cantitate?... sa ne rapim singuri sansa de a ne desfata cu licoarea divina (numita viata), picatura cu picatura, rasturnand deodata intreaga carafa pe gat, chiar cu riscul de a o irosi si, in plus, a ne improsca pe fata si pe vesminte?!
Cu alte cuvinte: de ce am prefera mult si prost, in loc de putin si bun?!

Articol publicat in Business Woman Magazine - 15 septembrie - 15 noiembrie 2015.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.





Pagina 4 din 15
Te afli aici: >